<-- CODUL RUTIER: Vehiculele

CODUL RUTIER: Semnalizarea rutieră -->


Cap III – Conducătorii de vehicule (Art 20 -> Art 28)


SECŢIUNEA 1. Dispoziţii generale

Art. 20.

1. Pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice, conducătorul acestuia trebuie să posede permis de conducere corespunzător şi să aibă vârsta minimă de 18 ani împliniţi, cu excepţia celor care conduc autovehiculele din subcategoriile A1 şi B1, care trebuie să aibă vârsta minimă de 16 ani împliniţi.

2. Pentru a conduce pe drumurile publice tractoare, maşini şi utilaje autopropulsate agricole, forestiere sau pentru lucrări, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere valabil pentru categoriile sau subcategoriile prevăzute în regulament.

3. Conducătorii de tramvaie sau vehicule care efectuează transport public de persoane, precum şi cei care conduc autovehicule cu masa maximă autorizată mai mare de 7, 5 tone sau cu gabarite depăşite ori care transportă produse sau substanţe periculoase trebuie să aibă vârsta minimă de 21 de ani împliniţi.

4. Condiţiile de obţinere a permisului de conducere se stabilesc prin regulament.

Art. 21.

1. Conducătorii de autovehicule sau tramvaie trebuie să aibă cunoştinţele şi îndemânarea necesare conducerii şi să fie apţi din punct de vedere medical şi psihologic.

2. Conducătorii de autovehicule sau tramvaie vor fi verificaţi periodic din punct de vedere medical şi psihologic, în condiţiile stabilite prin reglementările în vigoare.

Art. 22.

1. Examinarea medicală şi psihologică se realizează în scopul certificării stării de sănătate, a calităţilor fizice şi a aptitudinilor necesare unui conducător de autovehicul sau tramvai.

2. Afecţiunile medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi se aprobă prin ordin al ministrului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

3. Examinarea medicală şi psihologică se realizează în vederea:
1.aprobării prezentării la examen pentru obţinerea permisului de conducere;
2. obţinerii certificatului de atestare profesională pentru conducătorii de autovehicule şi tramvaie;
3. verificării periodice, conform reglementărilor în vigoare.


4. Examinarea medicală se realizează în instituţii medicale autorizate, cu obligaţia luării în evidenţă a solicitantului sau a conducătorului de autovehicul sau tramvai de către medicul de familie, iar verificarea psihologică se realizează în laboratoare de specialitate autorizate din cadrul instituţiilor abilitate. Lista instituţiilor medicale şi a laboratoarelor de specialitate autorizate se stabileşte prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

5. Medicul de familie, atunci când constată că o persoană din evidenţa sa, care posedă permis de conducere, prezintă afecţiuni medicale prevăzute în ordinul ministrului sănătăţii emis conform alin. (2), va solicita examenul de specialitate necesar, iar în cazul în care s-a stabilit că persoana este declarată inaptă medical sau psihologic pentru a conduce un autovehicul sau tramvai, va comunica aceasta imediat poliţiei rutiere pe raza căreia medicul îşi desfăşoară activitatea.

6. Verificarea medicală şi psihologică se efectuează în condiţiile stabilite prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

7. Permisul de conducere al persoanei care este declarată inaptă medical saupsihologic pentru a conduce autovehicule ori tramvaie se retrage de către poliţia rutieră şi poate fi redobândit numai după încetarea motivului pentru care s-a luat această măsură.

8. Avizul de apt sau inapt medical poate fi contestat doar pe baza unei expertize efectuate de instituţiile medico-legale, la solicitarea şi pe cheltuiala părţilor interesate.

SECŢIUNEA 2. Permisul de conducere

Art. 23.

1. Dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei ori subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovadă înlocuitoare a acestuia cu drept de circulaţie.

2. Au dreptul de a conduce autovehicule sau tramvaie pe drumurile publice, în condiţiile stabilite prin regulament, şi persoanele care urmează un curs de pregătire practică, în vederea obţinerii permisului de conducere, numai în prezenţa şi sub supravegherea directă a unui instructor auto atestat în acest sens, precum şi a examinatorului din cadrul autorităţii competente în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere pentru oricare dintre categoriile ori subcategoriile prevăzute de lege.

3. Pe parcursul activităţii de pregătire practică sau de examinare în vedereaobtinerii permisului de conducere, instructorul auto atestat ori, după caz, examinatorul împreună cu persoana pe care o supraveghează sau o examinează răspund pentru încălcarea de către acesta a regulilor de circulaţie sau, după caz, pentru pagubele produse terţilor ca urmare a producerii unui accident de circulaţie.

4. Persoanele care solicită prezentarea la examen pentru obţinerea permisului de conducere sau a unor noi categorii ori subcategorii ale acestuia trebuie să îndeplinească, potrivit legii, condiţiile de vârsta, să fie apte din punct de vedere medical şi psihologic şi să facă dovada pregătirii teoretice şi practice prin cursuri organizate de unităţi autorizate, potrivit legii.

5. Pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere se efectuează de către profesori de legislaţie rutieră şi instructori auto atestaţi de autoritatea competentă, conform normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, al ministrului educaţiei şi cercetării şi al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

6. Pot fi atestaţi ca profesori de legislaţie sau instructori auto pentru pregătirea practică, fără şcolarizare şi susţinerea examenului de atestare, poliţiştii rutieri cu grad de ofiţer cărora le-au încetat raporturile de serviciu şi care şi-au desfăşurat activitatea neîntrerupt în ultimii 10 ani în structurile poliţiei rutiere.

7. Poliţiştii rutieri care nu au grad de ofiţer pot fi atestaţi ca instructori auto pentru pregătirea practică, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (6).

8. Programa de învăţământ pe baza căreia se organizează cursuri de pregătire, precum şi metodologia de organizare şi desfăşurare a cursurilor în vederea obţinerii permisului de conducere se stabilesc prin ordin comun al ministrului educaţiei şi cercetării, al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

9. Categoriile sau subcategoriile de vehicule pentru care este necesară obţinerea permisului de conducere, precum şi condiţiile concrete de obţinere a acestuia se stabilesc prin regulament.

10. Procedura de examinare pentru obţinerea permisului de conducere se stabileşte prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 24.

1. Examinarea pentru obţinerea permisului de conducere şi eliberarea acestuia se realizează de către autoritatea competentă unde solicitanţii îşi au domiciliul sau reşedinţa.

2. Forma şi conţinutul permisului de conducere se stabilesc în conformitate cu convenţiile internaţionale în domeniu la care România este parte, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

3. În localităţile în care autoritatea competentă autorizează desfăşurarea cursurilor de pregătire şi susţinerea examenului pentru obţinerea permisului de conducere, acestea se pot organiza, la cerere, şi în limba minorităţii naţionale respective.

4. În cazul cetăţenilor străini care îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa în România, examinarea la proba teoretică pentru obţinerea permisului de conducere se poate efectua, la cerere, într-o limbă de circulaţie internaţională.

5. Permisul de conducere este valabil 10 ani de la data eliberării. La schimbarea de către titular a domiciliului sau a numelui, în cazul pierderii, furtului ori al deteriorării, precum şi la expirarea perioadei de valabilitate, permisul de conducere se preschimbă fără susţinerea unui nou examen, în condiţiile stabilite prin regulament.

6. Nu are dreptul să se prezinte la examen pentru obţinerea permisului de conducere persoana care a fost condamnată, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru o infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice sau de omor, lovire ori vătămare cauzatoare de moarte, vătămare corporală gravă, tâlhărie sau de furt al unui autovehicul, cu excepţia cazurilor când a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la art. 103 alin. (1).

Art. 25.

1. Pentru conducătorii de autovehicule sau tramvaie care au o vechime mai mică de un an de la obţinerea permisului de conducere se stabilesc prin regulament reguli suplimentare de circulaţie.

2. Autovehiculele conduse de persoanele prevăzute la alin. (1) vor purta un semn distinctiv, în condiţiile stabilite prin regulament.

Art. 26.

Proprietarii sau deţinătorii mandataţi de autovehicule care efectuează transport public de persoane sau de mărfuri periculoase sunt obligaţi să asigure testarea anuală a conducătorilor de autovehicule atestaţi profesional, în scopul însuşirii corecte şi al respectării de către aceştia a dispoziţiilor legale care reglementează circulaţia pe drumurile publice.

Art. 27.

1. Persoanele care îşi stabilesc domiciliul ori reşedinţa în România pot solicita obţinerea permisului de conducere la autorităţile competente pe a căror rază îşi au domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile prevăzute la art. 24 alin. (1) şi (6).

2. Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate pot solicita în România obţinerea permisului de conducere la autorităţile competente pe a căror rază îşi au locuinţa deţinută în proprietate sau închiriată. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, locuinţa din România a cetăţeanului român cu domiciliul în străinătate se consideră reşedinţă.

3. Persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie să facă dovadă că nu sunt titulare ale unui permis de conducere eliberat de o autoritate străină.

4. Se interzice deţinerea simultană a două permise de conducere naţionale.

Art. 28.

Evidenţa permiselor de conducere şi a sancţiunilor aplicate conducătorilor de autovehicule sau tramvaie se ţine de către poliţia rutieră pe a cărei rază titularii îşi au domiciliul sau reşedinţa.

Mergi sus